Oricum ar fi, nu iese bine!

În relații, este greu să te adaptezi la stilul celuilalt. Orice ai vrea să spui, treci printr-o mulțime de filtre, lumini, unghiuri, încerci să anticipezi cum vă fi înțeleasă fraza, acea exprimare a gândului tău, a sentimentului pe care-l ai. Aici încep problemele…cu un gând. Dacă le dai drumul pur și simplu, poate ieși ca nuca în perete și stai , „ore”, să explici ce ai vrut să exprimi.  Pentru că explici prea mult, e dubios; dacă nu zici nimic…iese ce înțelege fiecare, la risc! De fiecare dată când ne exprimăm, avem așteptări din partea celeilalte persoane și de cele mai multe ori, rămânem cu ele. Dintr-un vorbăreț  te poți trezi un taciturn, nu pentru că n-ai dori să spui ceva, ci din teama de a nu fi înțeles greșit. Cântărim sentimente, apreciem trăiri, filtrăm gânduri, încercăm să potrivim viața după dorințele noastre…

Reclame

Fericire

Fericirea…atât de căutată, atăt de greu de găsit! Nu știu dacă o ocolim conștient sau nu. Știu că puțini putem spune că am întâlnit-o, și mai puțini, că am reușit să o păstrăm.  Poate că nu o recunoaștem când o simțim, poate nu credem că este ea, poate că ne este teamă…Cert este că ea vine, la un moment dat, dar noi…nu prea știm cum sau ce să facem cu ea. Cumva, cu cât ne străduim mai mult, cu atât mai repede și ușor greșim. O respingem, o punem la colț, pedepsindu-ne, crezând că…ce? Că nu merită să riscăm, nu merită să ne „obosim”?- pentru ceva care oricum va pleca din suflet la un moment dat și ne va lasa mai goi decât eram când a venit…Dar greșim! Ne lasă cu o bogăție enormă, așa că..de ce să nu încercăm să o oprim când o vedem?  Poate reușim să o păstrăm pentru toata viața, pentru multe alte vieți. Măcar vom fi capabili să o recunoaștem, dacă vom fi norocoși sa o găsim iar..