Fericire

Fericirea…atât de căutată, atăt de greu de găsit! Nu știu dacă o ocolim conștient sau nu. Știu că puțini putem spune că am întâlnit-o, și mai puțini, că am reușit să o păstrăm.  Poate că nu o recunoaștem când o simțim, poate nu credem că este ea, poate că ne este teamă…Cert este că ea vine, la un moment dat, dar noi…nu prea știm cum sau ce să facem cu ea. Cumva, cu cât ne străduim mai mult, cu atât mai repede și ușor greșim. O respingem, o punem la colț, pedepsindu-ne, crezând că…ce? Că nu merită să riscăm, nu merită să ne „obosim”?- pentru ceva care oricum va pleca din suflet la un moment dat și ne va lasa mai goi decât eram când a venit…Dar greșim! Ne lasă cu o bogăție enormă, așa că..de ce să nu încercăm să o oprim când o vedem?  Poate reușim să o păstrăm pentru toata viața, pentru multe alte vieți. Măcar vom fi capabili să o recunoaștem, dacă vom fi norocoși sa o găsim iar..

Reclame